Societatea 2009

Editie speciala : Bucuresti

Traim intr-o tara plina de indiferenta, prostie, nevoia de bani, si asa mai departe. Pentru ca nimic din toate astea nu este usor, ne afecteaza in totalitate. Si la un moment dat o sa ne gandim la momentul acela cand toate se vor schimba. Unii spun ca o sa se intample in 2012, altii niciodata. Si totusi ne place sa credem ca o sa fie bine. Ne contrazicem cu realitatea. Lucru foarte grav. Inconstientul este mai puternic.
Deviem putin din Bucuresti si ajungem in Ungaria, unde cel mai bun handbalist roman a fost omorit. O mare tragedie pentru toti romanii. A fost injunghiat cu brutalitate de catre trei persoane fara minte. Motivul nu cred ca era destul de bun incat sa se ajunga la ucidere. Trist ce se intampla, dar asta nu scuza Bucurestiul.
Am fost si in alte tari dar nu am stat atat de mult incat sa pot spune ca poate si acolo este la fel. Nu imi pot permite sa zic asa ceva si nici nu o fac.
Cel mai mult distruge, nevoia de bani. Oamenii ajung sa comita anumite lucruri absolut absurde pentru a avea bani. Totusi toti care lucreaza in parlament nu-si dau seama de lucrul acesta? Si daca da, de ce nu fac ceva? Stai, am uitat ca si acolo se intampla la fel.
Sincer, nu mai am cuvinte. Limita a fost intrecuta demult si a fost intrecuta de noi, de creatiile lui Dumnezeu.

Baietii si Valentine's Day

14 februarie 2009. O tragedie pentru persoanele de sex masculin.

O zi absolut normala, cel putin pentru mine. Nu ma deranjeaza nimic din ce se intampla pe strazi, in magazine sau mall-uri, e absolut firesc. Tine de strategie, strategie de marketing. Stiu, probabil nu prea va mai convine sa fiti intrebati de cel putin 20 de ori de ce o sa faceti sau sa primiti zeci de mii de fluturasi, pe care ulterior ii aruncati pe jos sau in cel mai bun caz in cosul de gunoi. Am citit cateva bloguri scrise de baieti. Nu vreau sa dau cadouri, nu inteleg de ce exista aceasta zi, etc. Da, tipic masculin.
Pai baieti, ganditi-va, meritam si noi macar o zi sa va purtati altfel. Sa fim rasfatate, nu ma gandesc din punct de vedere material, sau poate doar putin. O zi sa lasati orgoliul acela care va mananca gandirea, faptele si sentimentele. E atat de greu sa va prefaceti o seara, ca ziua banuiesc ca nu prea aveti chef sa umblati pe strazi, parcuri sau restaurante? E greu sa ne faceti pe plac?
Si cand ma gandesc ca majoritatea prietenelor mele si de varsta mea, dar si mai mari, se duc prin magazine sa isi faca singure cadou, ma apuca paranoia. Sa se duca ele frumos pe la saloane spa sa se relaxeze ca voi nu sunteti capabili sa luati macar o floare. Of of of.
Daca sunteti printre norocoasele femei care primesc ce vor de Valentine's Day, felicitari, chiar ma bucur. In schimb care nu, join the club.
Sa vedem ce se intampla.

Sapte zile = O saptamana

Astazi, pe la ora 22:45 imi pleaca trenul spre Timisoara. Orasul in care m-am nascut, orasul in care fara sa-mi dau seama am mers la gradinita, orasul care pentru mine o sa fie mereu singura mea alinare, orasul in care se afla majoritatea familiei mele. De data asta nici prin cap nu-mi trecea ca eu o sa petrec vacanta in Timisoara...nici un gand micut si firav nu mi-a trecut prin cap. Sa nu credeti ca nu ma bucur. Pentru mine vacanta asta este perfectiunea intruchipata. O sa-mi revad bunicii, mi-a fost dor de ei. Si cand ma gandesc ca sunt deja batrani, nu mai au forta pe care o aveau inainte, nu mai au puterea de a trece peste orice, sentimentele lor devin din ce in ce mai acute, imi vine sa plang. Acesti doi oameni mi-au fost alaturi de fiecare data, au avut grija de mine si mi-au dat o educatie. Fara ei nu as fi ajuns atat de departe. Acum, probabil va ganditi de ce nu a fost mama cea care a facut toate acestea. E simplu, ea a trebuit sa lucreze pentru bani. Banii care se duceau pe mancare, haine si alte lucruri ca sa fiu eu fericita. Deci nu o invinuiesc, chiar deloc. O iubesc pentru ca mi-a dat viata si cel mai important, ca ma intelege mai bine ca nimeni. Este mama. Am incheiat subiectul despre sentimente, nu de alta, dar dam in lucruri destul de personale.
Momentan, abia astept sa ma urc in tren si sa incep sa-mi citesc noua carte. Cititul imi relaxeaza mintea, ma duce intr-o lume necunoscuta plina de liniste sau haos...
Mai multe amanunte cand ma intorc.